vineri, 22 februarie 2019

acolo

pocăiește-te inimă! ieși din cele
de jos!
urcă muntele ascuns
în lăuntrul tău
până Numele dulce al lui Hristos
îți va da Împărăția
lui Dumnezeu....

acolo se vor deschide iar
nările duhului
și-o să pot să respir și să
miros,

preschimbându-mi în aripi
plămânii sufletului,

răsuflarea dragostei
lui Hristos...

Imagini pentru shumilova

joi, 21 februarie 2019

O RADIOGRAFIE PERFECTĂ


”Criza civilizaţiei contemporane este în primul rând religioasă. Creştinătatea trebuie reîncreştinată, atât în duh, cât şi social. Creştinii lâncezesc şi nu mai cunosc arderile sfinte. Sunt dezbinaţi şi nu mai au unitate. Nu mai au conştiinţa misiunii lor, nu mai cred în împărăţia lui Dumnezeu. Sunt derutaţi de confuzii ideologice şi nu mai au o viziune proprie. Pare aberant, dar vedem mulţi creştini cu o concepţie antropocentrică, egoistă, umanistă, pozitivistă ori materialistă, ancorând Biserica fie în factorul politic, fie în cel social ori economic.”
(Sf. VALERIU GAFENCU)




marți, 19 februarie 2019

preoția împărătească

 într-o zi inima mea a strigat din adânc:
dă-mi doar puțină dragoste,
Te rog muuult!
căci
orice i-aș da aproapelui meu de mâncare,
rămâne flămând;
oricâte cuvinte de mângâiere i-aș spune,
rămâne plângând;
oricât de des l-aș vizita,
rămâne părăsit;
și oricât de moale e patul
pe care i-l aștern,
se scoală din el
obosit....

iar Tu mi-ai răspuns din cerul nevăzut:
ai de mult în tine
ce-ai cerut!
mai trebuie doar să înmulțești,
prin rugăciune,
durerea care te-a făcut
să ceri

numai iubire de la Mine....





luni, 18 februarie 2019

VALERIU GAFENCU: unul din boabele de grâu ale Bisericii îngropat în temnițele comuniste ca să răsară iar Împărăția Cerurilor în inimile și mințile creștinilor

” Împărăția lui Dumnezeu, dacă nu începe acum, nu va exista nici eshatologic; de fapt ea a început cu Hristos si se continuă prin lucrarea Duhului Sfânt. 

Aici (în temnițe) noi am redescoperit pe Hristos, Biserica și creștinătatea.”

(Testamentul lui Valeriu Gafencu,  din ÎNTOARCEREA la HRISTOS de Ioan Ianolide)


duminică, 17 februarie 2019

la predică

 și la predica de azi Evanghelia
a fost ucisă ca un miel și golită
de tot sângele Bucuriei...
și lăsată pe amvon, cu fața în jos,
până în ochii ei s-au stins
toate luminile
Împărăției...

apoi
teologia a început să tranșeze metodic
cadavrul rece al Veștii Bune...
ca să dea creștinilor
carne din cer
pentru foamea lor
de lume...




sâmbătă, 16 februarie 2019

SECULARIZAREA ORTODOXIEI: schimbarea Împărăției Cerurilor cu lumea duce la înlocuirea conținutului duhovnicesc al Pocăinței cu cel psihologic și etic

De aceea îţi zic: Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit.(LUCA 7,47)

”Astăzi, o mulțime de spovedanii...
Mă gândesc, uneori, că sentimentul acut al păcătoșeniei a slăbit înțelegerea, conștiința păcatului. Versetul Evangheliei ”am greșit la cer și înaintea ta”(LUCA 15, 21) și-a pierdut înțelesul. Predominante sunt ”defectele mele”, ”slăbiciunile mele”, tot felul de introspecții.
Păcatul este, înainte de toate, necredință față de acel ”dincolo”, o trădare. De multă vreme păcatul a fost redus la principii etice. Și nimic nu îndepărtează mai mult pe om de Dumnezeu decât acestea. Ele constau din interdicții și tabu-uri. ”M-am certat cu soția mea” - însă, într-o ceartă pe care ai avut-o cu soția pe care o iubești, motivul și conținutul acesteia este aproape întotdeauna lipsit de importanță. Ceea ce este important, dureros, insuportabil, este ruptura, înstrăinarea, oricât de scurtă ar fi ea. Și te împaci cu soția ta, nu pentru că ai aflat cine a avut dreptate și cine s-a înșelat, ci pentru că vă iubiți unul pe celălalt, pentru că viața fiecăruia se află în celălalt. Un creștinism redus la morală, la normă, este imposibil; nici o poruncă a lui Hristos nu este împlinită fără dragoste pentru Hristos.”De mă iubiți, păziți poruncile Mele.”(IOAN 14,15)
Există un tip de om moral, pasionat de puritate, care se grăbește să se spovedească, deoarece, pentru el, orice pată măruntă este insuportabilă la fel ca pentru orice om bine îmbrăcat din lume. Dar, aceasta nu este căință; este mai aproape de un sentiment al decenței umane. Însă nu putem spune despre un sfânt că ” a fost o persoană foarte decentă”. Un sfânt nu este însetat după decență, după curățenie sau după lipsa păcatului, ci după comuniunea cu Dumnezeu. Nu este preocupat de propria persoană (introspecția unui om curat), ci de Dumnezeu.
Moralitatea este îndreptată spre sinele omului. Preocuparea pentru tipic este echivalentul acesteia în Biserică. Însă, în moralitate, nu există acea comoară despre care s-a spus ”unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta”(MATEI 6,21). Biserica: chemarea ei nu este la moralitate, ci la revelația și darul comorii.( Pr. Al. Schmemann - Jurnal, însemnare din 11 octombrie 1981)

vineri, 15 februarie 2019

istoria Bisericii

În Biserică
de două mii de ani
Iisus e tot pe Cruce
și tot între
tâlhari...

Iar dintre ei
tot mai puțini
Îi cer Împărăția...
Și tot mai mulți
ca-n lumea asta
să-și afle
bucuria...

În Biserică
de două mii de ani
tot mai puțini creștini
și tot mai mulți
tâlhari....


acolo

pocăiește-te inimă! ieși din cele de jos! urcă muntele ascuns în lăuntrul tău până Numele dulce al lui Hristos îți va da Împărăția lui...