joi, 9 august 2018

Aduceți-L la Mine! - gânduri pe marginea unei Evanghelii care mă urmărește. Și mă urmărește strigând!!!

O neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? ADUCEȚI-L LA MINE.(Matei 17, 17)

Să vii de pe Tabor, din Cer, din Lumină și să intri în cearta de precupețe ale teologiei dintre ucenici și cărturari (boală cărturărească) asta sigur doare până în măduva sufletului!
Noi de ce n-am putut să-l scoatem? întreabă ucenicii.
Și Domnul Iisus, cu smerenia Lui plină de dumnezeiască gingășie, le spune: aveți puțină credință, adică o credință care n-ajunge până la Mine, o credință care nu vă duce MINTEA în INIMĂ până la Mine, ci doar până la voi. Căci M-ați întrebat de ce VOI nu l-ați putut scoate! De parcă VOI ați putut sau ați putea vreodată să faceți asta! CREDINȚA CEA ADEVĂRATĂ E CEA CARE ADUCE LA MINE!
Iar vindecarea de puțina credință se face cu rugăciune și cu post. Căci acestea deblochează drumul minții spre adâncul inimii, unde este Împărăția lui Dumnezeu, adică Hristos. ”Iar eu, când mă supărau ei (dracii), m-am îmbrăcat cu sac și am smerit cu post sufletul meu și rugăciunea mea în sânul meu se va întoarce.”(Ps 34,12)

Ce puțină credință adevărată este și azi în Ortodoxie! Adică, ce puțină credință care să ducă la El, nu la noi, binecredincioșii! Ce puțină credință care să ducă mintea în inimă până la Împărăție, până la Tabor, și nu până la sinele nostru ”ortodox”! Ce mult egoism ortodox, ce bogăție de suficiență drept-măritoare, și ce puțină credință vie, capabilă să ducă pe aproapele, din lume până la Împărăție, în inima creștinului! Adică, ce puțină dragoste de Hristos e în credința noastră în El! Pe când în credința Lui, credința care leagă de Cer nu de pământ, de Raiul Ceresc nu de cel pământesc, e atâta iubire dumnezeiască de oameni!

IUBIREA LUI HRISTOS SCOATE DRACII, PE CÂND IUBIREA NOASTRĂ STĂ DE VORBĂ, CĂRTURĂREȘTE, CU EI!

Într-adevăr: Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?(Luca 18,8)
Adică, credință care să ducă până la El, la Hristosul slăvit, nu până la noi, la ucenici. CREDINȚĂ CARE SĂ CAUTE ÎMPĂRĂȚIA CERURILOR și NU LUMEA CREȘTINĂ!
După cum au profețit Părinții și după cum merg lucrurile azi, nu cred că va mai găsi. Decât credința noastră, care, neputând scoate dracii, ne face să cădem la o înțelegere ”ortodoxă” cu ei.
Cum am făcut în comunismul roșu. Și cum facem și acum, în comunismul albastru, ce ne va integra rapid în comunismul-curcubeu, care în numele ”toleranței, diversității și drepturilor omului” este gata să-L dea în judecată pe Hristos pentru că a distrus identitatea de lunatic a tânărului posedat, considerată în democrație, alături de toate celelalte tipuri de posesie demonică, normală...
Pentru noi, ucenicii Lui corect-politici de azi, ce stăm la discuții cărturărești cu oameni care au nevoie doar de o cât mai urgentă exorcizare, Domnul Hristos are următorul mesaj:
O neam necredincios și îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? 

Imagini pentru hieronymus bosch crucifixion

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...