miercuri, 25 iulie 2018

licheaua ortodoxă

Am scris acest articol pentru mine, acum câteva săptămâni, la mânie... Dar, citindu-l unui prieten, acesta m-a rugat să-l public... Pentru suferința pe care LICHEAUA ORTODOXĂ i-a produs-o și i-o produce constant am dat curs rugăminții sale....

Toți cei care își încep viața duhovnicească disprețuind legea lui Dumnezeu, în cele din urmă eșuează în cele ale credinței.(Păr. Sofronie Saharov)

Am cunoscut acest tip de credincios. Genul care vine la Ortodoxie ca la Yoga, pentru ”spiritualitate”, care nu caută IERTAREA PĂCATELOR, ci un fel de gnoză care să-i ofere acces la ”tainele” ce-l pot face mai interesant decât este. Pe unul ca acesta Ortodoxia îl scoate, temporar cel mai ades, din plictiseală, nu din PĂCAT. Îl mântuiește dintr-o ”criză a sinelui”, nu din iadul de aici al păcatelor sale și din cel de dincolo (pe care îl simți în cel de aici) al osândei veșnice.... Vine la Ortodoxie pentru a se mântui de mediocritatea vieții sau a sa personală, nu de legiunea de duhuri rele care îi devorează sufletul cu propria dorință de ”dezvoltare personală”....
Genul de personalitate căreia îi repugnă morala, de vampir energetic și informațional care știe să evite țărușul pe care Legea i-l poate înfinge în inimă ca să simtă realitatea infernală a Păcatului. La acesta duhovnicia e arta de a evita suferința și, bineînțeles, Legea, ca izvor de suferință morală.
E genul stupefiant de lichea ortodoxă, unsă cu citate și pelerinaje, cu toate alifiile culturii ortodoxe, pe care le frecventează doar ca să-și perfecționeze arta de a evita ”criza morală”, doar pentru a-și înbunătăți ”stima de sine” și cu resursele Ortodoxiei.
Un mormânt văruit care știe să fugă elegant, cu mișcări liturgice, de hârlețul Legii: mortul duhovnicesc rămâne îngropat în sine iar HARUL e stins ca putere de înviere morală în zeama culturii spirituale și transformat în var lavabil, căreia i se poate oricând înnoi strălucirea dacă e frecat bine cu un citat din Sfinții Părinți.
Acesta e genul de ”credincios” care, fie renunță după un timp la Ortodoxie, fie face facultatea de Teologie și urcă în ierarhia administrativă sau universitară până unde se poate. 
Omul acesta evită ”duhovnicește” criza morală cu care Legea îi poate avaria stima de sine. Și face din duhovnicie, inevitabil, cea mai rafinată și diabolică afirmare de sine. Nu-L suportă pe IISUS și evită, din ”smerenie” să-I pronunțe Numele sau din ”dreaptă-credință”, ca să evite stilul sectar. Silește-l să spună vreo două cuvinte din inima lui despre IISUS și dacă nu evită ”smerit” să o facă, va vorbi despre Mântuitorul mai puțin emoționat decât de ultimul model de telefon mobil.
Își iubește aproapele doar în măsura și în felul în care dă bine la CV și la imaginea publică. Este monstrul pe care l-a creat Psihologia și l-a parașutat în curtea Bisericii ca să scoată sufletul din duhovnici și să saboteze frățietatea cea adevărată a pocăinței.
Pocăință care înseamnă fericita eliberare prin harul Domnului Iisus Hristos din blestemul Legii, din Gulagul păcatului, din infernul moral al unei vieți supuse Păcatului.

Ori disprețuiești Legea ori Legea te face să te disprețuiești și să te urăști, pe tine, omul păcatului, trup al morții, casă a vicleniei și fățărniciei, pui de viperă plin de veninul iadului. Aici hotărăște fiecare soarta propriei conștiințe, dacă îi cedează ”microfonul” ori o reduce la tăcere, îngropând-o în mormântul văruit al  ”vieții duhovnicești”. Până la Judecata de Apoi, desigur.

Tipul acesta de ortodox a creat situația de acum: o duhovnicie de înaltă cugetare, dar paralitică moral. Care face din mirenii ortodocși, contemplativi, iar din călugări, asistenți sociali. 
Bineînțeles că am scris atât de mult și de înverșunat și de moralist despre acest subiect pentru că văd licheaua ortodoxă din mine invitându-mi conștiința să se dea jos de pe crucea morală a vieții.....  Ca să intre împreună în supermarketul ortodoxiei de consum pe care l-a deschis Satana în pangarul Bisericii, să cumpere ceva prafuri duhovnicești, pe care să le trag eu cu creierul pe nas până mă simt sfânt....

Licheaua ortodoxă fuge de durerea morală pe care o provoacă Legea. Dar durerea morală e ciocanul cu care harul dărâmă lumea în inimile creștinilor, adică tocmai zidul dintre suflet și Împărăția lui Dumnezeu. Cei care au simțit și au înțeles asta, nu mai fug din cleștele Legii, ci se lasă mai tare zdrobiți de el, nu mai fug de suferința morală, ci se adâncesc în ea.... până Iadul înghite Lumea din lăuntrul lor, lăsându-i liberi pentru Împărăția lui Dumnezeu....
Și ochii creștinilor de azi sunt îndreptați spre Cer, dar sunt orbi, pentru că inima care privește cu ei e, ca burta blestematului de șarpe, plină de pământ....

8 comentarii:

  1. Eu nu am cunoscut acest TIP de credincios. Pot crede eventual doar in momente in care fiecare din noi trecem prin "constructia" pe care o zugravesti mai sus. Nu cred in "lichele ortodoxe" poate si pt ca n-am cunoscut chiar niciuna in carne si oase. Apoi, din deformatie profesionala cred, si pt ca taticu m-a invatat asa, nu cred in boli, decat ca scrie despre ele in carti, ci cred doar in bolnavi. Impotriva niciunui bolnav nu am voie sa ma inversunez si sunt obligata sa vad ce e bun in organismul lui, iar ca relatie de la om la om sunt obligata sa vad ce este bun in sufletul lui, licarirea, macar, a chipului lui Hristos. Fiecare om este o persoana unica. Si un ...bolnav unic. E vorba de bolile sufletesti de care suferim mai toti. Altfel, "tipul" de credincios pe care il zugravesti ne poate ajuta sa aflam despre un DEMON de care sa ne pazim. Ai zugravit aici un demon, nu un TIP de om. O zi binecuvantata !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
    2. Reusesti sa ma intristezi. Daca nu iti sunt draga de ce incepi cu "draga Daniela" ? Poti asa sa te legi de raspunsurile mele de fiecare data, dar nu am rabdarea sa mai explic...ce-am vrut sa spun. Marius n-a insistat pe comentariul meu. Tu de ce o faci ? Eu nu am prea mult timp si de ce crezi ca vad mai mult de atat( "credeam ca vezi mai mult de atat") ? Chiar ma intreb de ce ma tolereaza Marius pe aici ? Vrei sa-mi atragi atentia ca n-am logaica, ca n-am cultura sau ca-s un om rau ? - nu stiu... Or fi toate la un loc... As fi mai fericita sa ma...ignori, mi-ar fi mai usor. Pentru ca vad ca te deranjez mereu, cu toate ca nu scriu comentarii la ce scrii tu, ci la ce scrie Marius, ma bate gandul sa ma retrag de tot. Trebuie sa ajung sa scriu cu frica de tine ? Chiar nu vreau. Daca Marius crede ca il streseaza comentariile mele, care nici macar nu sunt comentarii, il rog acum sa-mi spuna direct si ma retrag. Iar pe tine am sa te rog la fel ; sau chiar ai o placere sa ma impungi...? ASTA ma intristeaza. Eu nu cred in tipuri de oameni ci numai in oameni ca unicate. Asta am spus ! Dar nu mai vreau sa reiau... Eu insa, TE ROG, daca vrei mereu sa ai un "meci" cu mine, pe care sa-l incepi cu "draga", ma retrag eu. Bucurie !

      Ștergere
    3. M-am dezis... Scrisesem mai sus : "Atat". Nu stiu daca e mai bine ca m-am razgandit si am mai scris niste randuri.

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  2. Singura Lege dumnezeiasca este LEGEA DRAGOSTEI. Ea nu este o Lege pe care Dumnezeu ne cere sa o RESPECTAM, ca pe un rezumat al celor 10 porunci. Dumnezeu vrea sa FIM, noi insine, iubire... Dragostea e o Lege aparte. Este o Lege a inimii, care ar trebui sa fie un MOD DE A FI al ei. De aceea este atat de greu...E musai sa FIM altfel ! - o inima, un suflet, facute din Ceva care multa vreme ne poate fi aproape strain, ca un nou...element cu care trebuie sa ne imbogatim "chimia" sufletului( care sa anuleze toate celelalte elemente). Asta e Legea necesara, "unicul necesar". De aceea e atat de greu... Nici ochii nostri( "il stiu eu pe X cine este!") nu ne permit sa ne vedem limpede, in Adevar, in Iubire, unii pe altii, ci deformat.

    RăspundețiȘtergere
  3. Pai daca nu-L suporta pe Iisus cum sa nu fiu tentata sa-l numesc "demon" ? Acest individ descris este atat de urat( cum sa-i zic ?) ca aproape ca nu i se da nicio sansa, exact ca diavolului. Ai si spus ca este un "monstru". Daca ai cunoscut chiar si un singur om cu toate aceste trasaturi, nu am recunoscut in portretul pe care i l-ai facut nicio licarire de Lumina, pare a fi fara sansa de mantuire. Un portret static. Condamnat la iad. Nici nu pot spune crestin mort, daca nu-L suporta pe Mantuitorul. Licheaua din noi...e un subiect mai aproape de realitate pentru ca fiecare isi cunoaste mizeriile sufletesti, daca a pornit in cautarea lor ; si fiecare gaseste licheaua din el daca o cauta nu prea mult. Dar nici aici sa nu exagereze, vrand sa n-aiba niciun pacat ci numai virtuti, e tot un nas pe sus... Sa nu cada in deznadejde cand intunericul se lumineaza si se pune problema cum sa scape de "lichea". Revin, si e bine ca ai spus de tine spre final, fiecare e cu licheaua personala. Nu toti se lasa de ortodoxie sau ajung cadre universitare la facultatea de teologie sau pe trepte inalte ale ierarhiei bisericesti pt ca au o lichea in ei care ii poate pierde. Licheaua poate muri intr-o fericita zi... Si in fiecare om este ceva bun, macar ascuns, de care nu toti stiu sau vad... Putem vedea binele sau raul, frumosul sau uratul, din ce ne inconjoara. E scris la manie... PLANGI !pentru lumea asta, daca e doar iadul pe pamant, plangi si daca e raiul undeva ascuns in ea, e mai de folos poate...!

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...