miercuri, 18 iulie 2018

cafea de trezit din morți

mi-e tot mai limpede că inima mea aparține altui trup
că la fiecare bătaie de fapt
nu încearcă să pună în mișcare trupul meu
ci să să iasă din el și să se întoarcă
în cel din care a căzut....

e ca suflarea unui vulcan noroios:
vine fierbinte și pură
din adâncul Vieții
și tot ce reușește e să încălzească și să
împrăștie noroiul....
asemenea unui cuvânt care pleacă din inimă
ca declarație de dragoste
și iese pe gură
ca scuipat...

simt tot mai dureros că inima bate
încercând să se întoarcă
în trupul ceresc din care
a smuls-o păcatul...
și
că Numele lui Iisus
îi dă
puterea să o facă...

iar dacă nu facem asta
dacă nu întoarcem inima noastră trupului căruia îi aparține de drept,
atunci
o să ne îngropăm unii pe alții până la capăt

în noroiul
cu care ne scuipăm
neîncetat

în numele iubirii....


2 comentarii:

  1. "Spala-mi, Doamne, inima cu a Ta apa prea luminoasa ca sa-mi vin in simtire", din Plansul de vineri seara, Sf.Efrem Sirul

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...