miercuri, 20 iunie 2018

căință

îmi pare rău 
de tot ce știu 
despre lume
și 
de tot ce nu știu 
despre
Împărăția Cerurilor....

2 comentarii:

  1. Ca sa putem parasi lumea ne-a dat Domnul sa STIM despre ea...Caci finalul vietii pamantesti, pentru fiecare,va fi acelasi : parasirea lumii. Va fi mai usoara despartirea, cu cat stim mai mult despre lume. Iar despre Imparatia cerurilor nu se mai poate vorbi in aceiasi termeni : a sti sau nu... Ci ea se PREGUSTA, ea patrunde in om, la inceput, ca o firava raza de soare care il atrage catre vesnicie. Odata pregustata, Imparatia este, poate, ca atunci cand Il simti prima oara in inima pe Domnul, sau ca atunci cand ai revelatia ca fara Dumnezeu viata ta ar fi pustie (un imens zero, sau o farsa nefacuta de nimeni), este atunci cand nu te mai simti singur niciodata si nicaieri, ci cu Domnul si in Domnul. Deja este un inceput de a fi Fericit : Domnul este cu tine ! A sti din ce in ce mai mult despre Imparatie este a patrunde in ea din ce in ce mai mult. A sti din ce in ce mai mult despre lume nu implica automat a o parasi, dar te lumineaza ca SENSUL VIETII este sa parasesti, candva, lumea, cu bucurie ! Pasi timizi, ca cei ai copilului care invata sa mearga, dinspre lume spre Imparatia cerurilor, sunt primiti de Dumnezeu ca pe cel mai pretios dar pe care i-L putem face...El ne va tine de mana, ne va ridica cand cadem, ne va tine ambele Sale maini intinse inainte, ne va intari... EL este Imparatia ce va creste in noi pana cand vom pasi definitiv dincolo. Dar ce vorbesc ??Imparatia lui Dumnezeu o primim in noi, cu putere, de fiecare data cand ne impartasim cu Trupul si Sangele Lui..!

    RăspundețiȘtergere
  2. Ooo, sa nu iti para rau de pasii tai timizi. Copilul ce va locui in Imparatie invata sa mearga intr-Acolo..! Domnul este cu tine !

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...