sâmbătă, 26 mai 2018

lumină în întuneric

Sunt unele seri în care ești
prea obosit să trăiești și atunci
deschizi televizorul...

și zaci pe canapea
cu o conștiință tot mai anesteziată
simțind tot mai vag că
timpul e o rană a veșniciei
și clipele sunt picături din sângele ei
care-ți picură-n
inimă....

dar e destul
ca cineva de pe ecran să pronunțe
chiar și în batjocură
Numele lui Iisus:
atunci brusc îți simți inima ca o gură uscată...
iar cerul se clatină în fereastră ca apa
într-un pahar....

și doar închizând ochii și
lăsându-te consumat
de setea inimii tale

vei ieși
din acest mormânt comun
al
vieții fără Nume

pe care-l păzesc

televizorul și canapeaua...

2 comentarii:

  1. Marius, oricat de obosit ai fi sa traiesti sa nu deschizi televizorul..! (Cel muult, tine-l numai pe National Geographic sau pe Animal Planet...) Dar poti sa-l cauti pe Parintele Rafail Noica pe youtube sau pe Parintele Galeriu, sau sa asculti pe un om care citeste din scrierile Sf.Siluan Athonitul. Si atunci, cu toata oboseala, vei INVIA , si "inoise-vor ca ale vulturului tineretile tale" ! Parintele Sofronie Saharov zicea ca poti chiar "sa bei un ceai"in astfel de clipe de oboseala de a trai in iadul din tine insuti. Iadul, zice P.Rafail, este sa te vezi pe tine insuti : "Asta sunt !" Atata pace toarna peste nelinistile noastre Parintele Rafail cand il ascultam...! Este u Parinte minunat ! Lasa televizorul..!

    RăspundețiȘtergere
  2. "timpul e o rana a vesniciei
    iar clipele sunt picaturi de sangele ei
    care-ti picura
    in inima..." Adevarat !

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...