duminică, 14 ianuarie 2018

Evanghelia darului recunoștinței

Ah, din nou, Evanghelia marelui dar al recunoștinței....
IISUS m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine, spune Sf. Pavel, rezumând Evanghelia. Iar, eu? Eu? Din clipa în care am crezut că IISUS este Dumnezeu Mântuitorul. dacă această credință este reală, Evenimentul absolut al istoriei umanității a început să devină Evenimentul absolut al vieții mele personale, lăuntrice. Oare, chiar așa este? Chiar este IISUS Centrul permanent al vieții mele, inima vieții mele, pulsează prezența Lui în mine mai tare decât prezența mea și a lumii? Sunt eu  tot mai învins de El, tot mai biruit lăuntric de iubirea Lui, în dulcea invazie a harului Său? Este Împărăția Lui ținta de fiecare zi, dacă nu de fiecare clipă, a vieții mele?

Biserica mijlocește, prin Sf. Taine, transformarea evenimentelor istorice prezentate de Evanghelie, a vieții lui IISUS, în eveniment și lucrare lăuntrică, în viață personală a fiecărui credincios..
Oricum, orice om are o lucrare lăuntrică. Oricum, orice om trăiește transformând evenimente exterioare în lucrare lăuntrică, a minții și a inimii sale. Dar, creștin este acela care are ca lucrare lăuntrică pe IISUS HRISTOS și Evanghelia Sa.

Azi, prin Evanghelia despre cei 10 leproși, ni se amintește, bineînțeles, o lecție despre lucrarea noastră lăuntrică. Toți cei 10 s-au vindecat ”în Numele lui IISUS”, dar numai unul s-a întors să-I mulțumească. Ceilalți 9, eliberați de impedimentul leprei, s-au aruncat în viața inaccesibilă până atunci datorită bolii: s-au întors, cu năvală, în viața lor, cea pe care boala le-o interzisese. Dar, viața aceea e vechea noastră viață, boala mortală a sufletului noastru, tocmai viața care ne ucide sufletele și din care a venit să ne izbăvească IISUS. E tocmai viața care a produs lepra și care va produce moartea...

IISUS i-a vindecat de lepră ca să-i vindece de necredință, căci minunile se fac pentru a naște credința. Și din 10 vindecați de lepră, doar unul a început să se vindece și lăuntric, adică evenimentul exterior al vindecării de lepră a început să devină eveniment lăuntric al vindecării din moartea sufletească, din înstrăinarea sufletului de Dumnezeu. Iar, unul din roadele și semnele acestei treceri a Lucrării lui Dumnezeu, din afară în lăuntru, din lumea trupului în lumea sufletului, este și apariția recunoștinței.

După fiecare vindecare Domnul le-a spus celor izbăviți să se ferească de a mai păcătui, ca să nu le fie mai rău. Dar, unde să te duci ca să nu mai păcătuiești? Cel care va pune acestă întrebare lui IISUS, în rugăciunea sa lăuntrică, va descoperi că a primit răspuns, încă de acum două mii de ani: în Împărăția lui Dumnezeu. 
Acest răspuns este inima propovăduirii lui IISUS HRISTOS. Și devine și inima vieții noastre, din clipa în care începem să căutăm, nu o viață fără boli și suferințe, ci una fără de păcat....
Iar spre acea viață ne duce CU MAI MULTĂ PUTERE, o chemare lăuntrică a Numelui lui IISUS, care nu se face doar cu credință și răbdare, ci și cu mulțumire și recunoștință.
Așa să ne ajute Dumnezeu Duhul Sfânt și nouă să-L preamărim pe Domnul IISUS în inimile noastre. Amin.


Un comentariu:

AȘTEPTÂNDU-NE INIMILE

Nu cred în dragostea acestei lumi, nici când, îmbrăcată ”decent” și îmbrobodită, vine la biserică. Nici când postește, bate metanii și face...