marți, 12 decembrie 2017

puiul de Porumbel

mă înduioșează până la lacrimi
viața fiecărui om
oricât de bună ar fi...

căci
fără ca el să simtă și să știe
ca un pui de Porumbel rătăcit
viața lui
atinge
viața mea...

atunci o iau și o țin
în inimă
ca pe un pui de pasăre
în palmă
și-i ademenesc Mama
cu semințele de dragoste
ale lacrimilor mele...

așa m-a învățat Tatăl meu....



3 comentarii:

  1. Oare sa fi ajuns la lacrimi pentru fiecare om ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Inima noastra este un porumbar unde se pot salaslui porumbeii, pentru a se odihni pe timp de noapte. De acolo se pot avanta spre inaltimile ceresti, in stoluri, pe deasupra lumii...

    RăspundețiȘtergere

de ce scriu

oamenii cred că eu scriu poeme sau eseuri inspirate din Evanghelie din motive nobile sau înalte (cineva mi-a spus că scriu frumos păcat ...