sâmbătă, 23 decembrie 2017

podurile

este o spovedanie
pod între
viața mea murdară
și
viața mea curată,
între
o viață lumească stricată
și o viața lumească fericită.

și este o spovedanie
pod
între viața mea
și viața lui Dumnezeu,
între lume
și
Împărăția Cerurilor.

numai cel de-al doilea
pod
aparține
Ortodoxiei.



8 comentarii:

  1. DA ! / Nu este usoara o astfel de spovedanie. In primul rand trebuie sa te vezi pe tine insuti in lumina, sa-ti vezi ascunzisuri si adancimi necurate, chiar mizerabile. Si, daca le vezi, sa ai taria de a le da pe fata. De exemplu sa ai curajul sa-ti arati toate vicleniile, gandurile de slava desarta, care stau pe post de "strajer" neobosit. Gandurile de zgarcenie, gandurile de curvie, gandurile de judecare a altora, toate micimile sufletesti pe care nu le ai la vederea lumii. Ca sa moara rautatea din tine trebuie sa o arati TOATA duhovnicului, pe masura ce o descoperi in tine ; duhovnic pe care s-ar putea sa il ingrozesti. Unele din cele spuse s-ar putea sa fie si in legatura cu duhovnicul.. foarte greu de spovedit astea ! Sa spunem acolo si dorinta noastra si nevoia noastra de a place duhovnicului,de a-l impresiona, ca fiind mai speciali decat altii... Sa spunem si ca de multe ori ne credem centrul bisericii, centrul familiei, neintelesti, alesi de Dumnezeu... Sa spunem de cate ori ne tremura mana, cu pretexte, cand dam ceva... Cand nu zambim si nu il imbratisem pe aproapele, din batosenie "duhovniceasca"...Cand ne este LENE. Sa ne recunoastem si sa ne spovedim lenea ! Invidia ! "Cum, eu invidios ? Aaa, nuuu, asta nuuu...!" De asta spuneam, SA VEDEM, sa ne vedem invidia subtire ! Sa spunem duhovnicului si de cate ori ne suparam la ironia altora, la orice lucru care ne inteapa, sau cand suntem criticati, cand suntem contrazisi... Sa spunem de cate ori vrem sa INVINGEM in polemici si nu ne place ca altul sa aiba ultimul cuvant de zis. Sa spunem ca SMERENIA ESTE LA ANI LUMINA DE NOI ! ORBIREA... ah, ce subiect tare : orbirea! Caci suntem ORBI la atatea..! O spovedanie "pod intre viata mea si viata lui Dumnezeu..." presupune sa iti cada, rand pe rand, straturile de negreala, iar mai apoi de ceata de pe ochi ... Sa vrei si sa ceri lui Dumnezeu SA TE VEZI, asa, in halul in care esti ! La duhovnic trebuie sa te duci gata deschis, daca se poate, inainte de a cauta el sa iti puna un "diagnostic", incizia cea mare a sufletului sa ti-o faci tu insuti, ca sa vada in tine ! Te sperii si tu de ce vezi in tine atunci cand ceri Domnului : "Lumineaza-mi, Doamne, intunericul meu !" Cine mai stie, acum, cat te-ai murdarit tu insuti si cat te-a murdarit diavolul ? Mai conteaza ? Da, da totul pe fata, duhovnicului ! Si creste sansa sa devii curat... vreodata...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Pentru spovedania pod intre tine si Dumnezeu am vrut mereu sa sterg acest blogg. Pentru ca aceasta spovedanie nu se poate spune la duhovnic si consta in a marturisi ca Pacat, neincetat, TOT ce esti si ce faci. A sta in tensiunea rugaciunii acestei spovedanii, a cere, pana la sange, mantuirea din TOT ce esti, este sabotata de orice preocupare frivola ca acest blogg de pilda....

      Ștergere
  2. Spune-i preotului de cate ori esti incantat de tine insuti pentru micile tale productii, ziceri..! Spune-i, de cate ori pe zi, intredeschizi subtil, usa diavolului, la fiecare subtila cedare tie insuti... Zi-i de cafelutele tale ! Zi-i de iubirea de placere si ce placeri ai...! A ! Si este USOR sa spui : " Sunt plin de slava desarta, parinte !" Iar dansul o sa spuna : "ce modest este, ce suflet !" Nuuu ! Spune-i, cu subiect si predicat in ce consta slava ta desarta, murdara, la amanunt ! " Da sa nu il retin prea mult ! Sa nu il plictisesc !" Nu, nu..! Se gaseste si timp, si nici nu se plictiseste parintele, ca ramane cu gura cascata, in ce hal esti !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. NU SUNT NICIODATĂ ÎNCÂNTAT DE CEEA CE SCRIU! Slava deșartă nu are nevoie de aceste texte ca să existe, ci sunt doar o scenă pe care ea poate să se arate celorlalți. Dacă aș fi fost vreodată încântat de ceea ce scriu nu aș fi încercat de atâtea ori să șterg TOT blogg-ul acesta care îmi chinuie sufletul, uneori până la nebunie! Scriind aceste texte mă ofer pe tavă Vrăjmașului, mă deschid celor mai adânci acuzații și căderi, îi ofer posibilități de a mă tortura pe care fără aceste texte nu le-ar fi avut. De multe ori scriind aceste texte am impresia că îmi scriu singur condamnarea la osândă veșnică. Felul în care acuză Nenumitul, din ce grad de proximitate față de sufletul pe care îl acuză, este de neimaginat... Scriu din dependență față de scris, din viciu.... Iar oamenilor le place să mă vadă ”băut”, să vadă bețivul cum se dă în spectacol......

      Ștergere
    2. Eu ma refeream la mine, caci mai scriu bazaconii pe acasa. Si de unele ma incant. Le mai aratam si duhovnicului.( :/ ) Si celelalte lucruri scrise in "comentariile" la poezia PODURILE sunt tot decupaje din viata mea. O spovedanie scurta : daca dau la o parte toata spoiala din viata mea nu mai ramane nimic. Am facut o "socoteala"... Autentic si adevarat ramane doar Hristos din mine, aproape tot timpul intristat sau lovit... Cred insa ca mor si eu si inviez, in felul meu... Chiar am nadejde !

      Ștergere
    3. Nu-mi place sa te vad "baut", Marius..! :( Nu-mi place nici sa asist la framantarile oamenilor. IUBESC, nu ca imi plac, acele "poezii lacrima" de care ziceam pe undeva... Si, "la pachet", te iubesc si pe tine... Sa nu fii suparat cand imi vars vulcanii noroiosi pe-aici. De multe ori incerc sa imi pun in ordine gandurile cand citesc niste cuvinte in poeziile tale. De exemplu, aici, am incercat sa inteleg, sa imi definesc, cum este acea spovedanie autentic ortodoxa, pod intre mine si viata lui Dumnezeu. Sunt unele lucruri din viata noastra la care renuntam foarte greu. Daca sunt toxice pentru suflet, in vreun fel, trebuie sa ne debarasam de ele. Eu am renuntat foarte greu la pagina mea de facebook, numai dupa ce am cerut binecuvantare de la parintele meu duhovnic. Imi facusem si vreo doi prieteni si aveam likeuri pe care le numaram, le asteptam, cautam fel si fel de alte postari, dadeam si eu comentarii, eram tentata sa polemizez, sa le spun eu "lor"cum sta treaba cu una si cu alta... Devenise ca un drog. Daca ai sa desfiintezi bloggul, dupa ce chibzuiesti impreuna cu parintele cat bine si cat rau este in el, o sa imi fie dor de poezii, de tine... Sa te sfatuiesti cu duhovnicul si sa faci ce spune sfintia sa. Da pe fata toate gandurile legate de asta si cum spune sa faci, asa fa ! Cere sfat si asculta-l ! Ieri citeam la Avva Dorotei ca "mantuirea se savarseste cu multa povata", "cu intrebarea se indrepteaza sufletul"...

      Ștergere
  3. Insa Dumnezeu ne asteapta atat de mult la spovedanie !- asa spovedanie cum este... O, dar sa vada ca NE DUCEM la biserica sa ne spovedim ! Este un pas atat de mare ! Dumnezeu primeste tot felul de pocaiti..! Daca am ajunge in rai alaturi de un betiv sau un aurolac, sa nu ne miram, sa vrem sa ajungem in rai ! Stie Domnul cum ne sorteaza, cum ne aseaza, care-i cu un pod si care este cu alt pod ... (Spovedania perfecta nu exista.)

    RăspundețiȘtergere
  4. Sa ne spovedim si gata ! Sa spunem duhovnicului, in sir-in sir, ca TOT din noi este infectat, cu virusi mai mici sau mai mari, TOT ! Dar asta nu trebuie sa ne duca la depresie, la deznadejde. La urma urmei, Hristos intra in noi, in casa sufletului nostru unde acoperisul este surpat si nu are unde sa-si plece capul... Trebuie sa nu deznadajduim de faptul ca suntem cazuti, dependenti de lume si ale ei, de starea noastra. Un bolnav de diabet poate sa isi faca insulina si sa-si ia in sir glicemia toata viata. Noi toti suntem bolnavi sufleteste si ne tratam la Hristos, toata viata. Oare, Marius, crezi tu cu adevarat ca dupa ce te-ai spovedit si impartasit esti, chiar si pentru o singura clipa, CURAT, LUMINOS, VINDECAT ? Eu cred ! Mergem inainte, fratioare drag ! Des spovedit, des impartasit ! Si facut Sf.Maslu ori de cate ori se poate ! Aghiazma, anafora..! Suntem neputinciosi, stie Dumnezeu asta... O carte minunata : ADU-TI AMINTE DE DRAGOSTEA DINTAI, ( Apoc.2, 4-5 ), Cele trei perioade ale vietii duhovnicesti in teologia Parintelui Sofronie , scrisa de Arhim. Zaharia Zaharou.

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...