duminică, 10 decembrie 2017

DOAMNA de OȚEL


Doamna Aspazia Oțel Petrescu a împlinit 94 de ani. Și este foarte aproape de Prag... Vă ofer câteva mici fragmente testamentare din cuvintele sale:


„Ştiu că sunt o păcătoasă de rând şi, pe cât mă ajută puterile, îmi cunosc limitele. Totuşi cel puţin atâta pot să afirm după paisprezece ani de catarsis, parcurgând închisorile comuniste. Nu am cârtit şi nu am regretat nici o clipă că mi-am aşternut cu nevrednicie la picioarele Mântuitorului paisprezece ani din viaţa mea (întreaga mea tinereţe) nu pentru vreun folos, fie şi duhovnicesc, ci pentru izbăvirea şi învierea neamului meu ortodox creştin şi românesc. Cred că din acest motiv Domnul Iisus Hristos m-a asistat în această încercare cu răbdare, cu gingăşie, cu iubire şi nu S-a împiedicat de limitele mele absurde şi nechibzuite. De aceea cred că am dreptul să mărturisesc cum Îl cunoaşte sufletul meu prin iubire şi cum mă rog, aş zice, cu disperare să mă ajute să nu-L părăsesc şi să nu neg ceea ce a presărat ca valoare în sufletul meu şi să nu lepăd ca nefolositoare sublime învăţăminte acordate şi câştigate prin suferinţă în închisoare.
Fraţilor, vă încredinţez, cu o încredere de nezdruncinat, că Domnul nu ne părăseşte nicio singură clipă. Este permanent cu noi, ne conduce prin orice încercare, oricât ar fi ea de grea. El ne arată cum putem birui durerea îndurând în linişte şi cu răbdare suferinţa, ne face să vedem cât de strălucitor este Taborul şi că îl putem atinge urcând pe el pe Golgota. Să nu vă fie frică! CU NOI ESTE DUMNEZEU!”


+
”Când a fost pus Iov la încercare, Dumnezeu i-a pus limită diavolului, este vorba de liberul arbitru. Dumnezeu îi dă voie să ne ispitească ca să se vădească tăria noastră, nu slăbiciunea noastră. I-a spus Dumnezeu lui satana: Poţi să faci orice, dar să nu te atingi de sufletul lui. Ori la Piteşti el tocmai asta a făcut, a vrut să-şi câştige adepţi cu sila. Oamenii ăia n-au fost ai lui, deşi au căzut, pentru că i-a forţat. Şi eu cred că chiar dacă spun că mă lepăd de Hristos, dar am fost bătut mai rău decât a fost bătut Hristos, şi ai obţinut de la mine afirmaţia că mă lepăd de Hristos pentru că m-ai bătut până peste puterea mea de a suporta, nu mă ai. Diavolul a înţeles lucrul ăsta. Dumnezeu ne dă ceea ce alegem de bună voie. L-am ales pe Dumnezeu, suntem ai lui Dumnezeu; l-am ales pe Satana, suntem ai Satanei. Dar dacă l-am ales pe Satana după ce ne-a destructurat personalitatea până la anularea liberului arbitru suntem tot ai lui Dumnezeu, pentru că am fost siliţi, obligaţi să-L negăm pe Cel pe care nu-L va nega prin libera Sa voie. De-aia încearcă acum să convingă, să cumpere, să înşele, să manipuleze.

+
“Treaba noastră cea mai asiduă este să nu ne pierdem speranţa! Pentru că vremurile sunt atât de opresive, încât atentează şi la această virtute, care este toiagul iubirii. Fără speranţă, iubirea singură devine neputincioasă! Să nu ne pierdem speranţa! În ce mă priveşte pe mine, lucrurile sunt foarte simple, eu sunt foarte aproape de deznodământ, dar mă gândesc la voi, cei tineri, cât de greu o să fie să nu vă pierdeţi speranţa şi să rămâneţi luminoşi şi înfloriţi în vremurile acestea atât de parşive”.

+

”Prin suferinţă 
nouă ni s-au lămurit pe viu nişte chestiuni. 
Am văzut că este foarte uşor, şi în acelaşi timp foarte greu, să-ţi aperi demnitatea de creştin, 
de fiu al lui Hristos. 
Trebuie să dai dovadă de foarte mult curaj. 
Pentru asta trebuie să te rogi neîncetat 
ca Dumnezeu să-ţi dea putere, 
pentru că singur nu poţi.”

Un comentariu:

  1. Mulțumesc foarte mult pentru împărtășirea acestor nestemate șlefuite prin suferințele îndurate în temnițele comuniste și care sunt de mare preț pentru noi toți, astăzi, prin purtarea de grija a bunului Dumnezeu.

    Domnul să o întărească în răbdare și să-i înveșmânteze sufletul cu haină de nuntă, mult luminoasă, acestei mari doamne a neamului românesc.

    RăspundețiȘtergere

de ce scriu

oamenii cred că eu scriu poeme sau eseuri inspirate din Evanghelie din motive nobile sau înalte (cineva mi-a spus că scriu frumos păcat ...