luni, 11 decembrie 2017

cea mai grea povară

cea mai grea povară
de pe umerii creștinilor de azi
este o Ortodoxie
care nu mai vrea
să biruie lumea
ci doar să conviețuiască
”creștinește”
cu ea...
o Ortodoxie eretică
nu în literă
ci în duhul ei....

ea e Dalila
cu ajutorul căreia
dracii au reușit să scoată ochii
credinței noastre
ca să nu mai vadă
Cerul....

și s-o înhame
la roata
pietrei de măcinat suflete

a istoriei...

4 comentarii:

  1. Micile ferestre ale închisorii : poemul, muzica( psalmodia) , rugăciunea ( tăcerea ) .

    RăspundețiȘtergere
  2. Mă întreb dacă Ortodoxia de astăzi, în general, sau adeseori, ne îndreaptă mintea spre ferestre, evadând din închisoare tot aşa cum evadezi în fața televizorului. Asta în detrimentul Ortodoxiei care ne îndreaptă către Uşa prin care să ieșim din închisoare. "Zis-a Domnul: Eu sunt uşa; dacă va intra cineva prin Mine, se va mântui; şi va intra şi va ieşi, şi păşune va afla." (Ioan 10,9) Dacă vom intra prin Hristos în Împărăția Cerurilor și vom ieși prin El din închisoarea acestei lumi ne vom mântui. Altfel ne vom măcina ca Samson viața în închisoarea lumii, în care am ajuns adormind în brațele Dalilei, dar iubind-o, "ca ceilalți oameni", lipsiți de putere.(http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=46&cap=16)

    RăspundețiȘtergere
  3. Cuvant mare, mare de tot !-"A BIRUI LUMEA"... Eu ma tem de cuvinte mari. IISUS a biruit lumea ! Sfintii..! Cei care au ajuns la treapta cea mai de sus a scarii( Sf.Ioan Scararul) or fi biruit-o..! ... Mare, greu cuvant !

    RăspundețiȘtergere
  4. Ar trebui să se înțeleagă o dată pentru totdeauna (mai ales de preoții care fac fixații istoriciste în predici) că marile sărbători ortodoxe, așa numitele „praznice împărătești” (Paștile, Nașterea Domnului, Adormirea Maicii Domnului, Bunavestire etc.), celebrează evenimente mistice și NU momente istorice din viața Bisericii. De aceea timpul sărbătorii este mereu prezentul: „Astăzi este începutul mântuirii noastre” (Bunavestire), „Hristos se naște, slăviți-l” (Nașterea Domnului), „Astăzi este înainte-însemnarea bunăvoinței lui Dumnezeu” (Intrarea în Biserică), „Arătatu-Te-ai astăzi lumii, Doamne” (Bobotează), „Acum întâmpinându-Te ne-ai mântuit pe noi” (Întâmpinarea Domnului) etc.

    Sigur că odată cu evenimentul mistic ne amintim și împrejurările care l-au fixat (sau nu!) în istorie, dar cultul Bisericii nu este în mod necesar o arhivă în care căutăm dovezi și date: Biserica la care se referă imnografia răsăriteană este Biserica mistică, cea care precedă chiar și crearea lumii, „pentru că e zidită înainte de toate” (Păstorul lui Herma), este „Biserica dintâi, duhovnicească, creată înaintea soarelui și a lunii” (Sfântul Clement Romanul).

    Strict din acest punct de vedere este absolut irelevant, de exemplu, dacă Fecioara Maria a fost sau nu primită la Templul din Ierusalim, la vârsta de 3 ani. Sensul sărbătorii e acela că Maica Domnului este adevăratul chivot al Legământului, pentru că a purtat Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele ei. Și așa cum chivotul istoric a fost primit în Sfânta Sfintelor, chivotul mistic este primit în Biserică „acum, și pururea, și în vecii vecilor”. Sărbătoarea celebrează profeția, dar nu trecutul ei istoric, ci prezentul mistic sau cum spunea Mircea Eliade, „transfigurarea evenimentului istoric în hierofanie”: „Împodobită de nuntă se arată astăzi Biserica, frumoasă cămară, primind în ea cămara cea însuflețită a lui Dumnezeu” (Acatistul Intrării în Biserică).
    Preot Ioan Florin Florescu

    RăspundețiȘtergere

ADEVĂRATA REVOLUȚIE

Adevărata Revoluție morală ar începe în Teatrul Politic cu refuzul de a privi păpușile; și ar continua cu brațele spectatorilor apucând ...