luni, 6 noiembrie 2017

umbre de oameni

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
ce n-are cuvinte ci rostește lumini
nu se poate traduce în nici o limbă
ci numai în răni de cuie și spini...

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
și ascultându-l viața mi se face vină
iar dacă vreau  să vi-l îngân puțin
devine sânge tot ce-a fost lumină...

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
ce-l cântă Lumina în cei ce-au murit...
Ce ni-s viețile Doamne?
Doar umbre de oameni
ce se ascund în ei înșiși

de Răsărit....



2 comentarii:

  1. Si totusi ai reusit sa il ingani putin...si chiar daca ne-a ranit in inima , este o rana buna, chiar sangeranda... "Ce ni-s vietile Doamne ? ..." Ce frumos a fost cantecul cu Moartea caprioarei..!! Celelalte nu am apucat sa le ascult ; m-am dus direct la asta ! Acum nu stiu unde sa il caut...; era pe youtube ? ( cand citesc pe telefon nu pot cauta bine, nu pot comenta...; iar acum...ia-le de unde nu-s ! ) Minunata poezia ! - Facem o "conventie" : DOAR sa te bucuri ! - de cate ori spun "Ce minunata poezie !" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu de ce, dar și mie mi s-a părut că acest cântec este pe melodia cântecului "Moartea căprioarei". (Este pentru prima dată când am conștientizat ca Labiș este La-biche; el este căprioara, el a devenit jertfa, mâncând Jertfa și plângând...). Este un cântec care îți aduce aminte că ai o inimă, parcă uitată și îngropată în tot ce îți oferă lumea. Ascultându-l simți cum germinează, prinde viață și crește sub roua lacrimilor.

    RăspundețiȘtergere

frați în Hristos

frați în Hristos sunt cei care caută împreună Împărăția lui Dumnezeu și cu tot ce spun și ce fac trag neîncetat inima celuilalt spre...