luni, 6 noiembrie 2017

umbre de oameni

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
ce n-are cuvinte ci rostește lumini
nu se poate traduce în nici o limbă
ci numai în răni de cuie și spini...

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
și ascultându-l viața mi se face vină
iar dacă vreau  să vi-l îngân puțin
devine sânge tot ce-a fost lumină...

aud frânturi dintr-un cântec de dincolo
ce-l cântă Lumina în cei ce-au murit...
Ce ni-s viețile Doamne?
Doar umbre de oameni
ce se ascund în ei înșiși

de Răsărit....



2 comentarii:

  1. Si totusi ai reusit sa il ingani putin...si chiar daca ne-a ranit in inima , este o rana buna, chiar sangeranda... "Ce ni-s vietile Doamne ? ..." Ce frumos a fost cantecul cu Moartea caprioarei..!! Celelalte nu am apucat sa le ascult ; m-am dus direct la asta ! Acum nu stiu unde sa il caut...; era pe youtube ? ( cand citesc pe telefon nu pot cauta bine, nu pot comenta...; iar acum...ia-le de unde nu-s ! ) Minunata poezia ! - Facem o "conventie" : DOAR sa te bucuri ! - de cate ori spun "Ce minunata poezie !" :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu știu de ce, dar și mie mi s-a părut că acest cântec este pe melodia cântecului "Moartea căprioarei". (Este pentru prima dată când am conștientizat ca Labiș este La-biche; el este căprioara, el a devenit jertfa, mâncând Jertfa și plângând...). Este un cântec care îți aduce aminte că ai o inimă, parcă uitată și îngropată în tot ce îți oferă lumea. Ascultându-l simți cum germinează, prinde viață și crește sub roua lacrimilor.

    RăspundețiȘtergere

aniversare

azi toamna s-a oprit și m-a privit îndelung... cu ochi de felină, galbeni și goi.... caută pe lunaticul ce-o aștepta tremurând să-i prime...