miercuri, 1 noiembrie 2017

inimi vii

mi se pare că Erezia fundamentală a vremii noastre
nu constă în falsificarea unei dogme sau alta
a Bisericii

ci

în falsificarea scopului pentru care Biserica însăși
există:

mergem la Biserică pentru puterea de a trăi în lume,
când darul Bisericii este puterea
de a ieși din lume,
începând din lăuntrul nostru, cu inima....

deși se înmulțesc bisericile și activitățile lor
pulsul Bisericii e tot mai slab...
pentru că-n trupul ei pământesc
sunt tot mai puține inimi vii,

inimi în care bat
clopotele 
Lumii de Sus,

inimi care bătând
trag inimile noastre
spre

Lumea Promisă...

2 comentarii:

  1. fă-mă Doamne iarăși viu...

    fă-mă Doamne iarăși fiu...

    Viu să-Ți fiu.

    Fiu să-Ți viu.

    RăspundețiȘtergere
  2. Povestea e veche : Biserica își negociază distanța față de Imperiu și dubla sa natură („în lume, dar nu din lume“) prin integrare canonică în Imperiu și prin fuga monastică de lume. Cu cît devine Imperiul mai creștin, cu atît mai tare fug creștinii prin monahism din el, dar și această fugă se instituționalizează.

    RăspundețiȘtergere

în fiecare dimineață

În fiecare dimineață găsesc viața și moartea așteptându-mă în cameră: viața, în icoană și moartea, în oglindă...