joi, 12 octombrie 2017

în Orthodoxie

în Orthodoxie
citirea Sfintei Scripturi
nu te umple de
idei,
ci de prezența
lui Dumnezeu....

căci ideile
oricât de sublime ar fi
nu pot
scoate dracii....

ci adeseori
transformă doar
un demonizat păgân
într-un demonizat
creștin...


7 comentarii:

  1. Am recitit de curând Pilda Semănătorului și am reflectat asupra tâlcuirii Domnului, cum că sămânța care cade "pe pământ bun sunt cei care, auzind cuvântul cu inimă curată şi bună, îl păstrează şi rodesc întru răbdare". De aici se vede clar că roadele citirii Sfintei Scripturi se dobândesc în curăția și bunătatea inimii și se arată întru răbdare. O inimă seacă nu poate primi cuvintele Scripturii ca niște cuvinte vii, ci ele vor rămâne o baniță de idei cu care se dotează rațiunea.

    Când a trimis Hristos pe Apostoli la propovăduire, "le-a dat putere şi stăpânire peste toţi demonii şi să vindece bolile. Şi i-a trimis să propovăduiască împărăţia lui Dumnezeu şi să vindece pe cei bolnavi" (Luca 9, 1-2)

    Mă întreb, dacă acum, arareori mai auzim de vreo vindecare în Biserică în timpul nostru, oare se mai propovăduiește Împărăția lui Dumnezeu cu puterea de a scoate demonii? Ori inimile oamenilor au ajuns la o asemenea necurăție încât nu prea mai vezi rod...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Păi de aici ordinea: pocăți-vă și, apoi, credeți în Evanghelie!
      Mai întâi pocăința care face inima curată și bună.
      Apoi, credința în cuvântul Evangheliei, care rodește toată fapta cu adevărat bună.
      De aceea Sf Ioan Botezătorul îi alunga pe farisei și cărturari, că veneau la Evanghelie, fără Pocăință...
      Și așa fac și fariseii și cărturarii de azi ca mine, înmulțind astfel tâlcuirile și trufia minții, nu curăția de inimă și bunătatea....
      Când mi se face poftă de scris ar trebui să strig: Piei Satană!... Dar, viciul e vechi și profund și încă nu pot....

      Ștergere
    2. Zicea cineva :
      ''Adînc
      Din iadul pocăinței
      De acolo
      Din adîncul
      Iadului smereniei
      Numai din adîncul
      Jertfei
      Iad adînc
      Adînc
      Se naște cuvîntul
      Cuvîntul vieții
      Se ridică viața
      Lumina lumii
      Se înalță iubirea
      Cuvîntul Domnului
      Iubirea
      Iad adînc
      Adînc
      Luminos
      Iubire și jertfă''

      Ștergere
  2. De la virtute la păcat e doar un pas. "Seamănă (pe alocuri), dar nu răsare". De la pofta de a scrie la mărturisirea cuvântului adevărului tot un pas este. Păcatul este, așa cum știm, o copie demonică a virtuții. Dacă inima e îndreptată ca o parabolă spre Dumnezeu, din cele ale harului se revarsă, dar dacă parabola reflectă sinele, se simte duhoarea păcatului chiar dacă cuvintele sunt scoase și din Biblie. De aceea avem nevoie de Părinti și de frați, căci în ei ne reflectam ca într-o oglindă, și vom ști ce ar trebui să mai ordonam în sufletul nostru.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Foarte adevărat.
      Doar niște precizări și nuanțări : Sinele este Adam.Noi toți.Unul în miriade de ipostasuri.El poate reflecta pămîntul,chiar exclusiv,cu atașament sau poate (re)deveni fereastră lui Eu sunt,Chipul nestricat și nealterabil.El poate fi vindecat,de aceea s-a și întrupat Domnul,Noul Adam,și înviat,dar numai prin asumarea liberă a jertfei,pe calea cea îngustă a Crucii,in Chipul deplin al Fecioarei,Taina lui ''Fie mie'' de la Început.
      Egoul este cel ce se închide în păcat, demonizîndu-se în nenumărate forme și structuri destinate supravietuirii cu orice preț,în fapt deplin entropice pentru că se închide chiar Logosului,Sursa reala a vieții.Dar chiar și acesta cu toată puterea brută pe care o acumulează și voința autonomă pe care o dezvoltă,poate fi vectorizat întru mîntuire,chiar prin nada iubirii de sine,pe o mulțime de căi de la cultură la religie,pînă la momentul decisiv în care înțelege ființial că în Natura ubicuă a Iubirii nu poate nicicum supraviețui decît lepădîndu-se de,în și prin Sine,recunoscîndu-se în Originea din care a plecat.
      Cu toate strategiile distorsionante-parazitare-iluzorii pe care le-a dezvoltat,aceasta este chiar dilema tragică cu care Lucifer se confruntă în mic,în fiecare existență rațională parazitată - om sau înger - pînă la un punct,cînd va trebui s-o facă deplin personal înaintea Domnului și să aleagă : să-și recunoască Originea dintîi ori să dispară - deci oricum SĂ DISPARĂ.
      Pînă atunci,fiecare ființă rațională,prin voința deplin liberă cu care este dăruită și alegerile pe care le face în sine,lucrează implicit și activ nu numai pentru sine dar și pentru întreaga existență creată,pentru Adam dar și Lucifer,în sinergie cu Duhul Adevărului sau captiv(încă) Marii Iluzii.Libertatea alegerii şi alegerea Libertăţii fac diferenţa şi într-un sens şi în altul,adică a căderii ca şi a întoarcerii,a omului şi a lui Lucifer până la urmă.Să nu ne oripilăm - dacă omul a căzut prin el,de ce nu s-ar putea întoarce şi el prin Om ? Nici o cale nu e închisă până la Sfârşit(Judecată).Să nu uităm că este primul înger,căruia Domnul i-a dăruit toate ale sale la fel, tocmai de aceea(prin ce proces tainic nu se poate şti nicicum,sf.părinţi zic să renunţăm să investigăm aşa ceva cu mintea) a fost posibilă(dar nu de aceea s-a produs) căderea lui,pt că era asemenea,dar era creatură,deci nu Origine.Înaintea lui şi Sf.Fecioară a fost(şi este)Asemenea ,dar şi-a păstrat Chipul Iubirii în Discernământul şi Smerenia Deosebirii.
      Doar libertatea voinţei fiinţelor raţionale poate face diferenţa(alegerea)cu ajutorul Sabiei(Discernământul) Duhului care e Crucea lui Hristos - cea care uneşte(şi deosebeşte în acelaşi timp ,fără să separe)Necreatul de creat în Iubirea Tatălui,ori mai bine zis Treimii;în care Iubire şi Cruce a fost zidit totul şi pecetluit totul de la început.
      În discernământul ''Identităţii dar nu ca Origine''(păr.Sofronie)stă toată Teologia(ca Fiinţare) - Îndumnezeirea Omului,Transfigurarea Creaţiei şi Întoarcerea lui Lucifer.În altă ordine a Fiinţei,cea Necreată-Treimică tot în asta stă şi Smerenia lui Hristos,care este Tatăl fără Monarhie(fără Nenaştere),adică Născut,şi nu ca Origine.
      Lupta e în plină desfășurare în fiecare dintre noi.
      Responsabilitatea este totală.
      Dar Duhul Domnului este în noi.
      Deci Curaj,Iubire și Discernămînt.
      (iertare,m-am întins nepermis de mult)

      Ștergere
  3. Eu mă gândesc că Domnul a sădit în neamul din care veniți și a lăsat deci să fie în dumneavoastră acest dar al scrisului, pana pe care pur și simplu știți să o mânuiți.
    Pentru cã este la Domnul acest paradox, al celor aleși dintre cei din care nimeni nu este exclus, aveți și darul credinței în slujba căruia vă osteniți să îl așezați pe primul.

    Eu nu știu multe dar, atât cât mă duce și pe mine mintea, am înțeles scurt totul despre mine atunci când am citit la Părintele Sofronie cã, parafrazez, a găsit cã mândria este pur și simplu legată de dânsul.

    În această lumină ce vreți să puteți? Cã veți transforma în viciu un dar al lui Dumnezeu se prea poate să o faceți adesea fără nici o putere de a schimba ceva. Eu mă rog doar să fiți dăruit cu înțelepciunea de a scrie mai departe, așa "viciat" cum vă surprindeți uneori, să lucreze Domnul în această latură a dumneavoastră pe care o arătați deschis iar pe noi, așa păcătoși cum suntem, să ne lumineze să culegem cele de folos mântuirii noastre și să înțelegem că doar El ne poate scoate din ispita "baniței de idei frumoase" și ne poate duce în trăire autentică!

    Să ne ajute Dumnezeu să alegem mereu calea care ne poate duce spre aceasta!(Iar uneori cred că aceasta ar impune multă tăcere după rândurile atât de adânci scrise/citite și nu o revenire constantă la căderile pe care știe Domnul milei prea bine care și cum le avem!)
    Iertare pentru zgomotul meu!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ramona, ma bucur sa te citesc! Iti multumesc pentru comentariu, pentru bunatatea care il strabate!
      Ma bucur mult sa te reintalnesc si pe acest blogg!

      Ștergere

ADEVĂRATA REVOLUȚIE

Adevărata Revoluție morală ar începe în Teatrul Politic cu refuzul de a privi păpușile; și ar continua cu brațele spectatorilor apucând ...