sâmbătă, 26 august 2017

și ce-ai putea, Doamne, să faci...

pentru bunicii mei viața era
un dar,
pentru copiii mei e
un drept...

în casa bunicilor
bradul de Crăciun nu era scos niciodată
din lăuntrul oamenilor
și viața lor mirosea mereu
a praznic....

acum casele sunt tribunale
și viețile, interminabile procese
unde fiecare își reclamă
dreptul la viață...

și ce-ai putea, Doamne, să faci,
ca să ne împaci?

ce altceva decât
să ne chemi pe toți
la masa unei vieți noi

atât de frumoasă și de bună încât
nimeni n-ar putea crede vreodată
că are

dreptul la ea....


2 comentarii:

  1. Înainte viața se păstra ca dar, căci oamenii știau să-și facă procese de conștiință. Insă, odată cu bradul de Crăciun care a fost scos afară, a ieșit și procesul...

    In afara inimii omului darul a devenit un drept, nedrept; procesul conștiinței a ajuns legiune de procese cu ceilalți, iar bradul, Pomul Vieții, un chip de lemn cioplit, idol...

    SOS: Fac și eu un apel de "întoarcere la inocență", la starea copilului care are așezat bradul la locul lui: ""În curţile casei Domnului, în mijlocul tău, Ierusalime".

    RăspundețiȘtergere
  2. La fiecare Sfanta Liturghie suntem chemati - poftiti la Cina Domnului Iisus Hristos.O mare cinste ni se ofera unde putem invata cum sa ne schimbam viata si sa-I urmam Domnului !

    RăspundețiȘtergere

strigăt către Milă

Doooaamneeee!!! Nuuuu măăăăă nădăjduiesc: în scrierile mele în metaniile rugăciunile și faptele mele! ci că așa cum Te-ai milostivit ...