duminică, 27 august 2017

întâlnirea lui Iisus cu tristețea noastră

Într-unul din romanele sale, mi se pare că-n Gherla, scriitorul Paul Goma povestește, că la intrarea în celula de detenție, a găsit afișat pe fața interioară a ușii, regulamentul închisorii. După ce a citit coloana cu titlul ”Deținutului îi este cu desăvârșire interzis să:...” cunoscutul dizident ne spune că, după INTERDICȚII, se aștepta ca pe coloana alăturată, să fie menționate DREPTURILE deținutului; dar, coloana ”drepturilor” începea cu:Deținutul este obligat să:....
Această senzație, de închisoare politică, unde nu există DREPTURI, ci doar INTERDICȚII și DATORII, am avut-o când am citit răspunsurile Domnului IISUS l-a întrebările tânărului bogat, din Evanghelia acestei duminici....
Toate poruncile Decalogului, obligatorii pentru ”intrarea în viața veșnică” sunt doar INTERDICȚII și DATORII. Iar, soluția desăvârșirii, este CONFISCAREA AVERILOR și PRIVAREA TOTALĂ de LIBERTATE. Pare să nu fie nici o deosebire structurală între ce cere Iisus și ce cereau ideologii comuniști: supunerea desăvârșită față de morala comunitar-proletară, lichidarea proprietăților și urmarea deplină a Liderului.
Condițiile de detenție ale Creștinismului sunt insuportabile: atât vechiul cât și noul Israel, sunt din această cauză, permanent, în situații penale. Apostolul Pavel, unul din activiștii principali ai Creștinismului, ne spune că totul a fost făcut intenționat în felul acesta, adică, imposibil de împlinit, pentru a putea să ne transforme pe toți în deținuți și viețile noastre, în culpe penale.
Toți oamenii pleacă din fața lui Iisus, cu tristețea tânărului bogat, cel puțin o dată....
Dar, unii dintre noi își amintesc întrebarea lui Iisus: de ce mă numești bun?...
Chiar așa! De ce să-l numesc bun pe un Învățător care dă răspunsuri atât de crude, de imposibile?

Mântuirea este prin credință, adică prin altcineva. Credința este renunțare la încrederea în sine, și delegarea acesteia, altcuiva. Nu TE poți mântui; dar, poți fi mântuit.
Mântuirea este prin credința în Iisus Hristos. Și, faptele?, se reped să reclame fariseiii și cărturarii Noului Legământ?
Atunci, reformulez: mântuirea este prin credința noastră în Iisus, care atunci când este reală, nu prefăcută, nu cărturărească și fariseică, este urmată de faptele lui Dumnezeu: ”Iar celor ce vor crede, le vor urma aceste semne: în Numele Meu demoni vor izgoni...”(Marcu 16,17)
Deci, prima faptă care urmează credinței adevărate în Iisus, este izgonirea demonilor din noi. Și odată cu ei, vedem că ies, pe rând, din lăuntrul nostru: tristețea de tânăr bogat, amărăciunea și revolta, întunericul și groaza, într-un cuvânt, toată senzația de ”pușcărie politică” a creștinismului....

De fapt, n-a fost niciodată vorba de ”porunci”, de ”interdicții” și ”obligații”. 
Ci doar de ”persoane” camuflate în tristețile, revoltele și amărăciunile noastre.
Și de Persoana care le scoate din noi, eliberându-ne sufletele, de falsa percepție a realității, a vieții și a celor din jur....

N-a fost nici o clipă vorba de porunci, de averi confiscate, de sclavie....
Ci doar de o bunătate, pe care o simțim, deși nu o înțelegem și nu o putem explica... De o bunătate care ajunge mereu până la noi, dar nu ajunge ÎN noi, așa cum a fost menită...
Dumnezeu S-a făcut Om, a trăit ca unul dintre noi, a murit pe Cruce și a Înviat, și ne-a dat Trupul și Sângele Lui ca hrană și băutură...
Și toate acestea pentru ca bunătatea Lui să ajungă la capăt, la desăvârșirea drumului ei: în inimile oamenilor.
Acea bunătate fără de care oamenii nu sunt și nu pot fi, oameni....

2 comentarii:

  1. O, Doamne! Aceasta libertate, cu adevarat libertate, de a trai in Tine, pentru Tine..! Diavolul si lumea lui este cea care ne constrange! Daca am putea scapa de patimile noastre, de omul cel vechi, de siamezul putred pe care il caram in spate, atunci am fi LIBERI cu adevarat! Traind O VIATA in colivia relelor noastre, ne vine greu sa zburam afara, dincolo de usa pe care ne-a deschis-o Hristos! Si ne intoarcem mereu in ea.., ca un caine la varsatura sa. Dar afara este adevarata libertate! E ca o lume NECUNOSCUTA a binelui, a simplitatii, a smereniei, a luminii, in care nimic si nimeni nu se loveste de nimic si de nimeni....Iar cuvintele Domnului, „Mai lesne este sa intre camila prin urechile acului, decit bogatul in imparatia cerurilor”, chiar asta vor sa spuna! Unii incearca sa indulceasca sensul lor, zicand ca ...sa nu te alipesti de avere, dar ca poti fi bogat... Greu, greu! Cine are avere, si ochii inimii si ai mintii bine deschisi, o da la saraci si ...se duce dupa Hristos...nu neaparat in manastire... Spunea Sfantul Teofan Zavoratul ca mirenii se vor mantui doar prin MILOSTENIE ! ... ...

    RăspundețiȘtergere
  2. Iar milostenia este și trupească și sufletească.
    Cea trupească o știe toată lumea, e împărțirea pâinii, hainei, mobilei, banilor, etc.
    Cea sufletească e mult mai puțin cunoscută și înseamnă să împarți cu alte suflete cele primite de sufletul tău de la Domnul:credința, nădejdea, bucuria, lumina, iertarea, blândețea....
    Dacă prinzi gustul acestei milostenii sufletești, așa cum muncești pentru bani și pâine, cel puțin la fel de mult vei începe să te osârduiești, pentru bunătățile cele sufletești ale Domnului....
    Căci de milostenia sufletească avem nevoie toți și întotdeauna... Un suflet plin de credință și bucurie trece mai ușor peste foame și frig....

    RăspundețiȘtergere

strigăt către Milă

Doooaamneeee!!! Nuuuu măăăăă nădăjduiesc: în scrierile mele în metaniile rugăciunile și faptele mele! ci că așa cum Te-ai milostivit ...