miercuri, 12 iulie 2017

O ZI BUNĂ

Bună dimineața, suflete!
Dacă îmi îngădui, aș vrea să-ți ofer o ceșcuță de cafea cu lapte duhovnicesc, pe care să o bem împreună: eu, ce-i drept, am deja cîteva cești băute.....  Și te-aș ruga, dacă guști din cafeaua mea, să-mi comunici impresiile, poate mă ajuți să îmbunătățesc rețeta... 
Am râșnit boabele Bisericii în inima mea, de aceea e atât de amară. Dar, ți-am pus la îndemână borcanul de miere al Sfintei Evanghelii... Oricum, esențialul e să ne trezim, nu-i așa?
Iată ”cafeaua”:

Omul rău e incapabil să se vadă și să se judece pe sine: să vadă și să judece propria viață. Omului rău îi lipsește simțul realității propriei ființe și vieți, răutatea lui e ca o armură a sufletului, care îl împiedică să vadă fața gândurilor și a inimii sale. Căci conștiința lui nu e moartă, dar e oarbă și nu poate descrie răul, ci doar să geamă sub apăsarea lui.... Un geamăt care se pierde, cu vremea, în zgomotul de fond al vieții....
Suntem îngropați de vii în răutate. Nu a noastră, ci a diavolului, începutul și plinirea răutății.
Sufletele noastre, de când ne naștem, ne sunt înfășurate în răutate ca într-un voal sau o haină de mort. Când îmbrăcarea sufletului nostru în răutate se desăvârșește, murim. Nu mai putem să respirăm: nici cu mintea, nici cu inima, nici cu gura. Suntem morți. Adică, desăvârșit îngropați în răutate.
Și groparul nostru este lumea.
De când deschidem ochii în zorii zilei, de pretutindeni lumea dă năvală peste noi cu răutatea diavolului. De pretutindeni ne vin, lovindu-ne mintea ca o grindină neagră sau ca o bură deasă și cleioasă de petrol, veștile răutății: curvii, beții, crime, certuri, bârfe, ticăloșii și fărădelegi de tot felul, în mii de forme și variante, de la cele mai fine la cele mai grosolane, de la mișcarea inimii, la cea a popoarelor, alcătuind toate împreună ceea ce se numește ”viața lumii”..... Informațiile trec prin noi ca niște muște care vin din iad și lasă microbii morții veșnice pe sufletul nostru: milioane și milioane de muște, roiuri fără sfârșit, cărând pe piciorușele lor, în doze foarte mici, dar adunate, nopți nesfârșite de catran sufletesc. Seara trupurile adorm de oboseala trudei; dar, sufletele gem sub povara întunecată a răutății acumulate, zac ca la o repetiție pentru moartea veșnică, îmbălsămate, până la sufocare, în răutate, vlăguite de neagra lor povară....
În liniștea cea mai adâncă a nopții poți auzi cum, în mormintele pământului, se descompun trupurile sufletelor strivite de răutate....
Omul nu este rău în sine, n-a produs el răul și nu-l iubește. Tot răul său e că acceptă să trăiască în lumea răului, credința lui că trebuie să trăiască și nu se poate altfel, în această lume a răului, în care viața omului înseamnă, inevitabil, a fi tot mai copleșit și distrus de rău....
Căci la baza vieții stă credința. La baza vieții în această lume, stă credința omului în această lume. Credința lui, că această lume este ACUM singura lume și că această viață este ACUM singura lui viață, e ușa prin care răul îi umple sufletul până îl ucide....
De aceea și izbăvirea omului, stă fundamental, în credința lui, ACUM  -   în permanent repetatul ACUM din care este făcut timpul  -   în Împărăția lui Dumnezeu, în lumea lui Hristos.
Omul care crede în Împărăție, când se trezește dimineața nu deschide televizorul sau internetul ca să afle știrile, noutățile acestei lumi. Ci se conectează la noutatea infinită a vieții dăruite în Hristos: cu primul gând și prima mișcare a inimii, prin rugăciune, se deschide lăuntric lumii lui Hristos: apoi deschide Evanghelia și citește cuvintele Lui, prin care Împărăția intră, prin duhul său deschis de rugăciune, în sufletul lui, adică în gândirea, simțirea și voința sa; și-apoi, toată ziua, facultățile sale sufletești se hrănesc cu dragostea și bunătatea lui Dumnezeu, care ne este dăruită prin marele lor preot, Iisus Hristos. Toată ziua creștinul se luptă să-și ridice duhul din apele lumii ca să respire dragostea lui Hristos, aerul Împărăția Lui; aer pe care, respirându-l, orice inimă devine un aerostat ce se înalță la Cer, trăgând după ea toată viața și făptura omului....
Creștinul adevărat trăiește încă de acum în Împărăția Cerurilor. Pentru că și cel mai începător creștin viu, trăiește luând cuvântul lui Hristos și-i dându-i trup îngeresc de rugăciune sau trup omenesc de faptă bună. Căci Hristos S-a întrupat ca să le arate oamenilor cum să trăiască o viață bună; adică o viață a cărei trăire vindecă sufletul, îl spală de rău și îl întărește în bine; o viață ce izbăvește și desăvârșește Creația a cărei desăvârșire s-a poticnit în om.... adică, în mine și în tine, cititorule.... Simți asta?
Dar de ce nu toți creștinii, ci foarte puțini din ei, nu trăiesc deja în Împărăție, nu trăiesc în lume fără a trăi viața lumii, mărturisind în acest chip, vizibil și pipăibil, realitatea vieții noi dăruită de Dumnezeu în Hristos?
Pentru că Împărăția încolțește în inima omului NUMAI prin cuvântul Împărăției, al Evangheliei Împărăției. Numai cei care ”au gustat cuvântul cel bun al lui Dumnezeu și puterile veacului viitor”(EVREI 6,5) din acest cuvânt bun, cunosc cu carnea propriei inimi, realitatea Împărăției lui Dumnezeu; numai cei care au luat cuvântul Evangheliei cu o inimă flămândă de bunătate, de pace și de iubire curată, cu o inimă însetată de izbăvirea din răutate, au primit în ei, sămânța din care crește Împărăția Cerurilor.... Împărăție care, după ce umple inima omului, se revarsă în lume, dând celor din jur posibilitatea să guste din ea....
Totul s-a făcut prin cuvânt! Așa cum Cerurile și Pământul și tot ce este în ele s-au făcut prin Cuvântul lui Dumnezeu, așa și ”lumea păcatului, a răutății” s-a făcut prin cuvântul Șarpelui, al diavolului! De aceea, în orice lume  -   fie cea a lui Dumnezeu, fie cea a Satanei  -  se intră prin credința în cuvântul prin care a fost făcută acea lume!!! 
De aceea nu pot intra și trăi, ZILNIC, în Împărăția lui Hristos, decât cei care au primit, prin credință, cuvântul lui Hristos în inimile lor! Și cel care a primit o dată acest cuvânt în inima lui, acela însetează și flămânzește permanent de cuvintele lui Hristos, pentru că sufletul lui nu mai poate respira fără Duhul lor și nu poate trăi, fără puterea din ele! Deci, unde nu există această sete și foame de cuvântul Evangheliei, nu există credință în Hristos, oricare ar fi faptele evlaviei prin care ar vrea cineva să contrazică acest crud și tragic adevăr!
De când se trezește dimineața, și până la culcare, creștinul viu umblă prin lume pe cărarea Împărăției: un mers alcătuit din alternarea permanentă a pasului pocăinței, cu pasul credinței: căci așa bate și inima creștinului: POCĂNȚĂ/CREDINȚĂ, POCĂINȚĂ/CREDINȚĂ, POCĂINȚĂ/CREDINȚĂ....
Căci POCĂINȚA se naște din CREDINȚĂ și CREDINȚA crește prin POCĂINȚĂ...
Drum bun, frați și surori, în această nouă zi, pe calea Împărăției, în lumea iubirii lui Hristos!
Și nu uitați să mă trageți, cu inimile voastre tot mai puternice în dragoste, și pe mine după voi.
Căci, de ce credeați că am scris aceste rânduri?
Din interes, bineînțeles.

P.S. Și un cuvânt de la un sfânt, pentru un bun început de zi:
Este mai bine să depindem de Dumnezeu decât să depindem de noi înșine, deoarece a depinde de Dumnezeu înseamnă să depindem de bunătatea cea fără de sfârșit, de iubirea și de armonia desăvârșită, de inima părintească, de dreptate și de lumină, de statornicie și de veșnicie. A depinde de noi înșine înseamnă a depinde de neștiință și de răutate, de ură și de tristețe, de mândrie, de nestatornicie și de întuneric.(SF. NICOLAE VELIMIROVICI)

9 comentarii:

  1. "Omul rau" : ma pune pe ganduri expresia asta... In urma cu ani de zile l-am urmarit pe Parintele Staniloaie intr-un interviu in care a spus raspicat : "nu exista oameni rai". Atunci m-am mirat dar am fost incantata de ce-a spus. N-am mai retinut alte amanunte ; a explicat.. Si tatal meu spunea ca exista doar oameni inraiti si ca in orice om exista, in adancuri, mai mult de o farama de bunatate. Este chipul lui Dumnezeu din fiecare. Pe acest chip nici diavolul nu il poate distruge. Omul nu e rau in sine, spuneati.. Asa este, nu e cu totul rau. Apoi si noi ne vedem gresit, uneori, unii pe altii ; apoi, toti oamenii au momente sau perioade de "rautate"in viata lor. Lumea nu este rea sau buna, cred eu. Lumea are zone de lumina si intuneric, de bine si de rau, de frumusete si de uratenie, de curatenie si de murdarie. Avem libertatea sa traim in lumina lumii sau in intuneric, insa zonele nu sunt precis delimitate, asa incat se pune problema cum suntem noi insine traind in lume. Ma gandesc ca mergand pe aceeasi strada, doi oameni vad lucruri diferite, unul poate vedea ce e frumos iar celalalt ce este urat. Exista si o frumusete obiectiva a lumii si o uratenie obiectiva a ei, uratenia este impregnarea lumii de pacatele noastre, ale fiecarui om. Nu putem spune "lumea" excluzandu-ne pe noi insine. Eu, Daniela, am murdarit azi lumea cu pacatele mele ! Eu nu cred nici in moartea sufleteasca, ci doar in bolile sufletesti. Pare ca lumea "da navala peste noi, cu rautatea diavolului" inca din zorii zilei... Insa noi ne afundam, in zona asta a nelinistii, a rautatii, a "vestilor rautatii", cum spuneati. Da, chiar asa : daca deschidem televizorul...dar si altele care tin de noi, caci, asa cum spuneam, lumea ne include : lumea incepe cu mine. Si, de asta, in dorinta de a schimba lumea in bine, de a creste binele din lume, trebuie sa incepem cu Daniela, cu Marius ... Cum pot eu sa-i schimb pe altii daca nu ma lupt cu raul din mine ? DOAR cu Hristos, cu Sfanta Evanghelie, cu Sfintele Taine, cautand Imparatia lui Dumnezeu, acum si aici, putem sa iesim din rautate, DA ! Cred ca e putin periculos sa folosim cuvantul "lume"doar in sens peiorativ. E ca si cum noi am fi macar putin deasupra ei, mai breji decat lumea, iar ea, lumea, ar fi cu totul rea. Daca ar fi cu totul rea, nu ne-am putea mantui in lume, si totusi exista nadejdea asta. Dar sa crestem lumina si bunatatea in noi insine, iar pentru lumea in care traim sa ne rugam...; sa facem faptele iubirii, sa rostim cuvintele iubirii si sa gandim cu iubire. Groparul nostru suntem noi insine, prin alegerile noastre gresite, prin pacatele noastre. Sa nu invinuim lumea... V-am trecut pe pomelnic ; sa ne tragem unii pe altii in Imparatie ! :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulțumesc pentru trecerea în Pomelnic! Doamne miluiește,pe Daniela și tot neamul ei,cel viu și cel adormit!
    Daniela, să știi că prin "lume" eu înțeleg lumea născută din păcat și care slujește păcatului,adică o lume care folosește lumea creată de Dumnezeu, resursele ei, dar nu se confundă cu ea. Nu pot da prea multe explicații în text pentru că e și așa prea lung. Dar fără nuanțele care se simt, textul își pierde sensul său esențial.

    RăspundețiȘtergere
  3. Să dea Dumnezeu să-ți înmulțească acest binecuvântat "interes". Eu am sorbit adeseori din această cafeluță pe care o pregătești de dimineață și m-am întremat pentru mai departe. De aceea îți mulțumesc cu toată inima ancorată în Hristos!

    Mai demult am văzut un reportaj în care un om mărturisea ca rugăciunea lui de dimineață este citirea jurnalului. M-au izbit cuvintele realității lui crunte. Într-o vreme a nivelării valorilor și nonvalorilor, s-ar putea spune că: "fiecare e cu rugăciunea lui"...

    Dar se constată, cum gura nu ne mai miroase a Evanghelie, că ne îndepărtam tot mai mult unii de alții...

    Așadar, încă o dată, binecuvântată fie această chemare de a merge împreună cu pocăință și credință, pe calea Evangheliei, spre, în și întru Hristos!

    RăspundețiȘtergere
  4. Mulțumesc ROF! Mulțumesc mult pentru încurajări!

    RăspundețiȘtergere
  5. Daniela, cuvântul "lume" este folosit în Biblie în special cu două înțelesuri. Unul reiese, spre exemplu, din citatul biblic:
    - "Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică" (Ioan 3, 16)
    Aici lumea are înțelesul de creație a lui Dumnezeu și, mai ales, se face referire la cununa creației, care este omul. Nu la acest înțeles s-a referit Marius.

    Alt sens al cuvântului lume se poate vedea din citatele:
    - "Pentru că ce-i va folosi omului, dacă va câştiga lumea întreagă, iar sufletul său îl va pierde?" (Matei 16, 26)
    - "Duhul Adevărului, pe Care lumea nu poate să-L primească, pentru că nu-L vede, nici nu-L cunoaşte;" (Ioan 14, 17)
    - "Dacă vă urăşte pe voi lumea, să ştiţi că pe Mine mai înainte decât pe voi M-a urât. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte."(Ioan 15, 18-19)
    - "Iisus a răspuns: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta."(Ioan 18, 36)
    ... (a se vedea s.a. aici: https://www.bibliaortodoxa.ro/cautare.php?text=lumea&carte=-2)

    In aceste citate se poate veda foarte simplu că este vorba de o lume care poartă pecetea căderii. La aceasta lume,supusa păcatului cred s-a referit Marius.

    Sunt deja scrieri pe subiectul acesta, însă trebuiesc găsite...

    RăspundețiȘtergere
  6. Mulţumesc pentru această cafeluţă. A venit ca un balsam şi în acelaşi timp ca un duş rece spre a-mi aminti către ce suntem chemaţi...

    RăspundețiȘtergere
  7. Multumesc pentru indemnul de a urma invataturile desprinse din Sfanta Evanghelie. Este o ora cam tarzie pentru o cafea atat de "tare".Nadajduiesc in iubirea lui Hristos Domnul nostru, Care sa se milostiveasca si de sufletul meu si sa-l mantuiasca !

    RăspundețiȘtergere
  8. Multumesc pentru indemnul de a urma invataturile desprinse din Sfanta Evanghelie. Este o ora cam tarzie pentru o cafea atat de "tare".Nadajduiesc in iubirea lui Hristos Domnul nostru, Care sa se milostiveasca si de sufletul meu si sa-l mantuiasca !

    RăspundețiȘtergere
  9. O carte minunata, minunata, din colectia "cafea cu lapte duhovnicesc". Nu se poate lasa din mana... REFLECTII , O CALATORIE DUHOVNICEASCA, de Mitrop. Antonie de Soroj. Repet, lumea incepe cu noi insine, cu lumea launtrica. De aceea laptele duhovnicesc trebuie sa ne hraneasca si sa ne vindece pe noi insine si conteaza alegerile noastre in fiecare ceas, in fiecare clipa. Intai trebuie vindecat raul din noi insine. :)

    RăspundețiȘtergere

crez artistic

poezia e vorbirea noastră obișnuită cotidiană... dar așa cum sună în noi după ce Numele lui IISUS a golit-o de gânduri și-a umplu...