sâmbătă, 16 decembrie 2017

rețetă

Pocăința
este o cafea pentru suflet
pe care Hristos ți-o gătește
dacă vrei
să te scoli
din morți:

fierbând
întunericul inimii tale
pe focul
dragostei Lui.....

vineri, 15 decembrie 2017

joi, 14 decembrie 2017

lingurițe de Cafea

În Evanghelie nu sunt cuvinte 
mari și mici,
toate cuvintele ei sunt 
cerești....

Căci cuvintele Evangheliei
nu au rostul de a explica
Împărăția Cerurilor
ci de a o dărui

inimii care crede....

+

o inimă care
bătând
nu urcă

nu este pe
Cale....

+

când
Doamne Iisuse Hristoase miluiește-mă
este un răspuns
la chemarea lui Dumnezeu
în Împărăția Cerurilor

atunci

fiecare pomenire a Sfântului Nume
este o tainică
treaptă...

+

”Am fost în duh în zi de duminică...”
scrie Sf. Ioan Evanghelistul...

pentru creștin
nu este odihnă
decât 
în duh...

și ori de câte ori este
în duh

este duminică....

+

problema noastră fundamentală
nu este că nu câștigăm
Împărăția Cerurilor
ci că nu o
primim...

Domnul Hristos spune:
cine nu va primi Împărăția ca un prunc...

singura piedică
sunt limitele
inimii noastre...
(în care investim
tot ce avem și ce știm,
și pe care adeseori le
desăvârșim
chiar cu religia noastră)...

căci a ne iubi pe noi înșine
înseamnă
a ne iubi limitele
lăuntrice,
confortul și paza
pe care par să ni le 
ofere...
dar
moartea noastră veșnică nu e 
decât
înveșnicirea limitelor,
precum viața de veci
e doar înveșnicirea 
dezmărginirii
inimii...

prin Cruce
Hristos a surpat
în trupul Său
toate
limitele noastre lăuntrice....

de aceea Creștinismul adevărat
este o continuă dezmărginire lăuntrică
prin venirea cu putere a Duhului Sfânt în noi
în Numele lui Iisus Hristos....

venirea Duhului
face trecerea de la Petru
care se leapădă de Hristos
cu întreit jurământ

la dumnezeiescul Apostol Petru
care este fericit să fie bătut
și închis și răstignit
pentru Hristos...
căci cel ce a gustat
dumenzeiasca Iubire
nu mai poate trăi decât răstignindu-se
ca să-i facă tot mai mult loc
în lăuntrul lui....
căci pentru acest om
nici nu mai este altă viață
decât
dumnezeiasca Dragoste...

+

din același gând sau 
din aceeași faptă
diavolul face un motiv
de închidere în sine
iar Duhul Sfânt
un motiv de deschidere 
spre Dumnezeu...

diavolul 
mereu închide
iar Domnul
mereu deschide...

+

năvala noastră
spre Împărăția Cerurilor
presupune
continua
asediere și dărâmare
a
limitelor noastre 
lăuntrice

cu lucrarea duhovnicească
a
poruncilor lui Hristos...

+

pe zidurile
limitelor mele lăuntrice
este scris
numele meu...

spărturile
din aceste ziduri
șoptesc

Numele lui Iisus,
Numele Veșniciei....


(va urma)


marți, 12 decembrie 2017

puiul de Porumbel

mă înduioșează până la lacrimi
viața fiecărui om
oricât de bună ar fi...

căci
fără ca el să simtă și să știe
ca un pui de Porumbel rătăcit
viața lui
atinge
viața mea...

atunci o iau și o țin
în inimă
ca pe un pui de pasăre
în palmă
și-i ademenesc Mama
cu semințele de dragoste
ale lacrimilor mele...

așa m-a învățat Tatăl meu....



luni, 11 decembrie 2017

moștenirea

părinții creștini
trebuie să lase
copiilor lor

exact aceeași
moștenire pe care
Părintele Ceresc
a lăsat-o
copiilor Lui:

Duhul Sfânt.


adevărații creștini

toți oamenii resping
răul lumii,
dar
numai cei care Îl iubesc pe Dumnezeu
resping la fel de categoric
și
binele ei...

de aceea
doar aceștia
biruiesc
lumea...


cea mai grea povară

cea mai grea povară
de pe umerii creștinilor de azi
este o Ortodoxie
care nu mai vrea
să biruie lumea
ci doar să conviețuiască
”creștinește”
cu ea...
o Ortodoxie eretică
nu în literă
ci în duhul ei....

ea e Dalila
cu ajutorul căreia
dracii au reușit să scoată ochii
credinței noastre
ca să nu mai vadă
Cerul....

și s-o înhame
la roata
pietrei de măcinat suflete

a istoriei...

rețetă

Pocăința este o cafea pentru suflet pe care Hristos ți-o gătește dacă vrei să te scoli din morți: fierbând întunericul inimii tale ...