Mântuitorul

Mântuitorul

duminică, 20 august 2017

tipic

te rogi cu adevărat
când tot ce-ți dorești
e ca Iisus 

să-l ia pe genunchi
și să-l binecuvinteze

pe copilul 
din tine...

oricum nimeni
nu-L poate cunoaște pe Dumnezeu
decât 
prin copilul din el...






un copil citește Evanghelia

Și mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria.
Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă dacă nu veți ierta  -  fiecare fratelui său  - din inimile voastre.... Așa s-a terminat Evanghelia, azi, la biserică...
Nu am înțeles ce spunea nenea părintele, dar,eu am avut aceste gânduri:

Creștinii sunt oameni fără inimi.
În loc de inimi, au în piepturi o Ușă.
Când trebuie să ierte, bat la Ușa din pieptul lor. Bat până li se deschide. Iar când li se deschide, cer iertarea. Iau iertarea și o duc celui care are nevoie de ea....
Iertarea e atât de mare și grea, încât cel care o cară, transpiră sânge....

Creștinii sunt cei mai săraci oameni din lume. 
N-au nici măcar inimi.
De fapt, n-au nici minte, nici cunoștințe, nici înțelepciune; și parcă, cei mai creștini dintre ei, nici trup nu prea au....

Unde ar trebui să fie acestea, sunt doar găuri, prin care se vede Cerul...


vineri, 18 august 2017

IEȘIREA din Sodoma

inima mea
închide ochii!
si lasa-te trasă de Duhul Sfânt
afară
din lumea gândurilor..

lasă-te dusă de El în piscul
muntelui
credinței....

căci gândurile lumii sunt
ochii închiși
ai Antihristului...

care-ntr-o zi

brusc se vor deschide
în lăuntrul tău

si te vei face
stâlp de sare....


BISERICA și IMAGINEA ei. Câteva scurte observații și un mic apel.

Imaginea Bisericii este icoana. Dacă iese din icoană, imaginea Bisericii se falsifică.
Massmedia este un imens scripete de tras Biserica afară din icoană, pentru a-i controla și deforma imaginea.
Nu contează ce se spune despre Biserică: important este ca Biserica să-și ofere imaginea massmediei, să iasă din icoană și să devină fotografie. Restul e voodoo și photoshop: orice lovitură asupra imaginii se va răsfrânge asupra obiectului; apoi se va ”repara” imaginea în așa fel încât să fie manipulat obiectul căruia îi aparține....
Biserica a căzut în capcană atunci când a acceptat să facă parte din Media, să aibă o imagine publică, alta decât icoana: pentru Ortodoxie este un aggiornamento suficient pentru ca, în numele misionarismului, să-și piardă Puterea misionară.
Biserica nu poate împiedica lumea să vorbească despre ea așa cum vrea: dar poate surpa prin mijloace duhovnicești, prin Puterea ei specifică, puterea hipnotică, demonică, a Presei.
Chipul de Icoană al Bisericii se ține prin post și rugăciune: imaginea massmedia, prin marketing, personal specializat în comunicare media și, ca materie a toate acestea, banii. 
Nenorocirea e că, deși se știe că Presei nu-i pasă de Dumnezeu și de oameni, totuși Bisericii îi pasă de Presă.
Și iată că lovitura a reușit: misiunea Bisericii e la mâna imaginii sale Media, nu la cea a lui Dumnezeu, adică, a Icoanei...
Fie că, apărându-se, latră și mârîie, fie că, supunându-se, face aport la prima comandă, important este că imaginea Bisericii e în lesa lumii....
Adică, în programul ei de dresaj....

Rog, ierarhia și intelectualitatea ortodoxă, să nu mai joace șah cu Satana: nu putem decât să pierdem.
Și precum Mântuitorul Hristos a răsturnat tarabele negustorilor din Templu, așa și noi să facem cu tabla de șah a Satanei...
Și să ne întoarcem pe Crucea Ortodoxiei, pe lemnul unde se pictează, cu sânge și sudoare, cu post și rugăciune, Icoana Bisericii....

joi, 17 august 2017

România secularizării profunde

Dacă ținta dictaturii comuniste în privința Ortodoxiei a fost secularizarea proprietăților și a discursului public, cea a comunismului albastru de azi este secularizarea trăririi Bisericii.
Avem, de pildă, libertate religioasă, libertatea de a ne informa și comunica religios. Dar, această libertate nu este a credinței, care este obținută și manifestată mereu printr-un act de nevoință, de eliberare continuă: ci, este o virtute a societății democratice, livrată religioșilor. Este o virtute a Statului concesionată Bisericii.
De aceea Biserica, asumând și manifestând această libertate, asumă și manifestă o virtute a Statului și a societății democratice. Prin urmare, monitorizarea și administrarea acestei virtuți, aparține Statului, nu Bisericii, căci cea din urmă doar a închiriat-o. Rezultă deci că e firesc, în acestă ordine, ca Biserica să dea socoteală pentru libertatea sa, Statului.
Rând pe rând, toate virtuțile, au trecut în proprietatea Statului. Aceasta este esența duhovnicească a modernității. Apare, apocaliptic, din marea popoarelor, Statul modern, acest Idol Suprem, care confiscă viața naturală a popoarelor, o trece prin mecanismul său interior, o golește de tot viul, și pe urmă, o închiriază, cu generozitate, celor de la care a furat-o.
După Revoluția din 90, Statul din România, a început desăvârșirea secularizării Bisericii,  prin secularizarea trăirii ortodoxe.
Dacă secularizarea averilor mănăstirești din vremea lui Cuza a însemnat confiscarea proprietăților, secularizarea de azi înseamnă, trecerea cultului, a vieții bisericești, din proprietatea Bisericii, în cea a Statului. 
L-am văzut, acum câteva zile, pe cel mai titrat preot-profesor al momentului, cel mai popular conferențiar pentru tineri, un răsfățat al Massmediei, modelul de comunicator ideal al Bisericii, într-un lung interviu la postul public de televiziune.
Inteligent și cult, tot ce spunea aluneca precum uleiul și amețea plăcut ca vinul: dar toată această plăcere îmi dădea, după o vreme, o stare de greață a inimii: îmi venea să vomit tot ce am auzit...
De ce? 
Pentru că prin discursul preotului-profesor, învățătura creștină provoca o plăcere senzuală, făcea  un fin masaj erotic minții și inimii, împingea subtil trăirea creștină în zona divertismentului public.
Iar aceasta este tocmai secularizarea trăirii religioase.
Parafrazând un cuvânt al lui Denis de Rougemont din cartea sa Partea diavolului: secularizarea  trăirii Bisericii este nimic altceva decât efectul administrării ei de către Satana.
Doamne Iisuse, rămâi cu noi, că se face noapte în credința noastră....

ce este un ”creștin ortodox”

creștinul ortodox
e un om
cu
trupul pe pământ
și inima
în Cer...

de aceea
în ființa lui se simte
atracția gravitațională
a Raiului...

creștinul ortodox
e un om
care și-a dăruit inima lui Iisus
ca să i-o ducă în Cer...
(odată cu ea sunt trași într-Acolo
toți cei pe care-i
iubește)....

căci

e destul să aibă cineva
inima pe pământ

ca prin viața lui să se manifeste

atracția gravitațională
a
infernului...




duminică, 13 august 2017

fabrica de paralitici

(cu drag, pentru Ioan)

Biserica este Mama noastră, a creștinilor.

Dar dacă mama mea după trup 
ar vorbi ca Agenția Basilica
aș crede că a fost înlocuită
cu o sosie artificială,
cu un robot...

Biserica cerească e Familia.
dar cea de acum, de pe pământ,
pare tot mai mult 
o casă de copii abandonați
unde părinții sunt înlocuiți 
cu asistenți sociali...

Și vă mirați fraților, preoți și mireni, 
că suntem
niște creștini tot mai handicapați
tot mai confuzi și mai slabi?

Când se supune puterii lumești
biserica unei țări devine
fabrica de cetățeni paralitici,
orbi și surdo-muți
de care

are nevoie Statul...

tipic

te rogi cu adevărat când tot ce-ți dorești e ca  Iisus  să-l ia pe genunchi și să-l binecuvinteze pe copilul  din tine... ...